Ghid de măsurare a înălțimii pacientului imobilizat

Când sunt utile măsurătorile indirecte?

Înălțimea în picioare poate fi imposibil de măsurat când persoana nu se poate ridica în siguranță. Curbura coloanei poate afecta și ea măsurarea. Raportul MUST al BAPEN din 2003 descrie înălțimea genunchiului, lungimea ulnei și demi-anvergura ca măsurători indirecte pentru screeningul nutrițional al adulților. Interpretarea depinde de persoană și de metodă. BAPEN MUST (2003).

Instrucțiunile sunt pentru adulți. Nu reprezintă evaluarea creșterii copilului și nu stabilesc doze, obiective nutriționale sau proceduri individuale.

Cum se efectuează măsurătorile?

Înălțimea genunchiului: Pentru o persoană la pat, BAPEN descrie poziția culcat pe spate, cu genunchiul și glezna îndoite fiecare la 90°. Lama inferioară a calibrului se așază sub călcâi, iar cea superioară pe partea anterioară a coapsei deasupra condililor femurali, la circa 4 cm deasupra rotulei; tija rămâne paralelă cu gamba. Raportul descrie și adaptarea cu bandă de măsurat. Se măsoară de la călcâi la coapsă, nu de la podea la vârful genunchiului. Consultați paginile tipărite 98–99 din raportul BAPEN. BAPEN MUST.

Lungimea ulnei: Pentru lungimea ulnei, brațul se îndoaie peste piept. Banda se întinde de la vârful cotului (olecran) la mijlocul osului proeminent al încheieturii (proces stiloid). BAPEN cere notarea în centimetri până la cel mai apropiat 0,5 cm. „Lungimea antebrațului” fără repere exacte poate fi o altă măsurătoare și nu se introduce automat în tabelul ulnei. BAPEN MUST.

Demi-anvergura: BAPEN măsoară de la mijlocul incizurii sternale până la baza degetelor, cu brațul drept întins orizontal și încheietura dreaptă. Vârful degetului nu este reperul final. Broșura descurajează demi-anvergura când curbura coloanei este evidentă și preferă ulna pentru persoanele imobilizate la pat. BAPEN MUST.

Anvergura brațelor: Anvergura completă a brațelor este o măsurătoare separată. Studiul Kwok și Whitelaw din 1991 a analizat anvergura la vârstnici, nu o formulă pentru orice lungime a antebrațului. Anvergura, demi-anvergura, ulna și înălțimea genunchiului nu sunt interschimbabile. Kwok & Whitelaw (1991).

Ce limite are estimarea înălțimii?

Studiul Chumlea din 1985 a elaborat ecuații pe baza înălțimii genunchiului pentru persoane de 60–90 de ani a căror înălțime nu putea fi măsurată direct. Populația și datele despre eroare nu se aplică automat tuturor adulților imobilizați ori altor segmente. BAPEN oferă și tabele diferite după vârstă și sex. Poziția, contracturile, umflarea și diferențele dintre populații influențează aplicabilitatea. Chumlea et al. (1985).

Nu există un clasament sau o marjă de eroare universală pentru aceste metode. Dacă o estimare este folosită în îngrijire, un clinician trebuie să aleagă un protocol documentat potrivit persoanei și să marcheze rezultatul ca estimat. Când măsurarea directă devine posibilă, se consemnează acea înălțime.

Ce trebuie consemnat?

Notați segmentul, partea corpului, reperele anatomice, poziția, unitatea, data și dificultățile de poziționare. Dacă ulterior folosiți o ecuație sau un tabel BAPEN, notați sursa, grupa de vârstă și rezultatul ca înălțime estimată. O măsurătoare până la vârful degetului nu se potrivește unui tabel care cere baza degetelor.

Nu faceți media estimărilor din metode diferite doar pentru că nu coincid. Verificați mai întâi reperele, poziția și adecvarea fiecărei metode. Cereți evaluarea unui specialist dacă rezultatul va influența îngrijirea.

Întrebări frecvente